Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Sep 9, 2020

Discriminarea la locul de muncă



 

 

 

Discriminarea la locul de muncă

 

 

Discriminarea reprezintă în continuare un fenomen des întâlnit în mediul de lucru, însă puțin discutat. Deși la nivel organizațional susținem egalitatea de tratament față de toți angajații, la nivel personal lucrurile stau altfel. Oamenii pot reacționa conform unui set de valori care nu este întotdeauna în concordanță cu valorile colegilor și de aici pot apărea provocări în gestionarea relațiilor.

 

Noile prevederi din Codul Muncii vin cu interdicții și sancțiuni mult mai clare pentru comportamentele de discriminare și hărțuire în echipe, contribuind astfel la crearea unui mediu de lucru sănătos din punct de vedere psihologic.

 

Mai exact, este vorba desrpre Legea nr. 151 din 23 iulie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii care prevede introducerea unor amenzi de la 1.000 lei la 20.000 lei pentru anagajatorii care aplică discriminarea la locul de muncă. Legea nr. 151/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 24 iulie 2020.

 

Astfel, articolul 5, alineatele (2)–(4) din Codul Muncii care până acum făceau referire doar la discriminare directă sau indirectă, interzisă dacă era bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală se modifică prin Legea nr. 151/2020 și va avea următorul cuprins care face referire și la discriminarea prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare:

(2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată, este interzisă.

(3) Constituie discriminare directă orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricție sau preferință, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.

La alineatul 4 care face referire la discriminarea indirectă, lucrurile devin mult mai clare, aceasta fiind mult mai bine definită decât în forma anterioară cuprinsă în Codul Muncii. Noutatea este faptul că nu poate fi considerată o formă de discriminarea indirectă orice prevedere, acțiune, criteriu sau practică care se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporționale, adecvate și necesare.

 

Legea 151/2020 aduce și completări Codului Muncii, introducând la articolul 5, cinci noi alineate, alineatele (5)-(9) care definesc hărțuirea, discriminarea prin asociere și victimizarea:

(5) Hărțuirea constă în orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (2) (n.r. discriminare bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală) care are ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane și duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

 

(6) Discriminarea prin asociere constă din orice act sau faptă de discriminare săvârșit(ă) împotriva unei persoane care, deși nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor prevăzute la alin. (2), este asociată sau prezumată a fi asociată cu una sau mai multe persoane aparținând unei astfel de categorii de persoane.

 

(7) Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.

 

(8) Orice comportament care constă în a dispune, scris sau verbal, unei persoane să utilizeze o formă de discriminare, care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (2), împotriva uneia sau mai multor persoane este considerat discriminare.

 

Poate cel mai important aspect este că angajatorii nu mai pot fi acuzați de discriminare atunci când aleg un candidat în defavoarea altuia, cel mai important criteriu de selecție fiind corespunderea profesională pentru realizarea unei activități:

(9) Nu constituie discriminare excluderea, deosebirea, restricția sau preferința în privința unui anumit loc de muncă în cazul în care, prin natura specifică a activității în cauză sau a condițiilor în care activitatea respectivă este realizată, există anumite cerințe profesionale esențiale și determinante, cu condiția ca scopul să fie legitim și cerințele proporționale.

 

Articolul 59 din Codul Muncii care prevede:

Este interzisă concedierea salariaților:

a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală;

b) pentru exercitarea, în condițiile legii, a dreptului la grevă și a drepturilor sindicale.

se modifică la litera a):

a) pe criterii de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată;

Sunt introduse așadar noi criterii care nu pot face obiectul unei concedieri precum: cetățenia, limba, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată;

 

Noua lege prevede și amenzi pentru cei care nu respectă prevederile nou adoptate. Astfel, la articolul 260 alineatul (1), după litera q) se introduce o nouă literă, litera r), cu următorul cuprins:

r) nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (2)-(9) și ale art. 59 lit. a), cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei.

 

Surse:

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top