Community. Intelligence. Development.

Proiecte in implementare

Sep 10, 2020

Legea nr. 151/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 658/24.07.2020.



 

 

 

Legea nr. 151/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 

 

 

Completări aduse în ceea ce privește discriminarea în contextul relației de muncă

Codul Muncii modificat la art. 5, art. 59 și art. 260

 

 

În Monitorul Oficial al României nr. 658/24.07.2020 a fost publicată Legea nr.151/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, în vigoare începând cu data de 27.07.2020 („Legea 151/2020”). Noua lege are ca scop corelarea dispozitiilor legale privind discriminarea prevazute de Codul Muncii cu prevederile Ordonantei de Guvern nr.137/2000 pentru prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare care la randul sau urmareste sat ranspuna dispozitiile Directivelor 2000/43/CE, 2000/78/CE, 2004/113/CE si 2006/54/CE.

 

Noua reglementare modifică definițiile stabilite pentru conceptul de „discriminare” (atât directă cât și indirectă), completând, printre altele, criteriile stabilite de Codul Muncii pentru a aprecia care acte/ fapte sunt considerate discriminare.

 

Completările aduse includ și precizarea situațiilor care nu sunt considerate discriminare, acestea vizând anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante care pot justifica excluderi sau deosebiri în privinţa unui anumit loc de muncă legate de natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care activitatea respectivă este realizată, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.

 

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

 

1. La articolul 5, alineatele (2)-(4) se modifică și vor avea următorul cuprins:

(2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată, este interzisă.

(3) Constituie discriminare directă orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricție sau preferință, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.

(4) Constituie discriminare indirectă orice prevedere, acțiune, criteriu sau practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane față de o altă persoană în baza unuia dintre criteriile prevăzute la alin. (2), în afară de cazul în care acea prevedere, acțiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim, și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporționale, adecvate și necesare.

 

2. La articolul 5, după alineatul (4) se introduc cinci noi alineate, alineatele (5)-(9), cu următorul cuprins:

(5) Hărțuirea constă în orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (2) care are ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane și duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.

(6) Discriminarea prin asociere constă din orice act sau faptă de discriminare săvârșit(ă) împotriva unei persoane care, deși nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor prevăzute la alin. (2), este asociată sau prezumată a fi asociată cu una sau mai multe persoane aparținând unei astfel de categorii de persoane.

(7) Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.

(8) Orice comportament care constă în a dispune, scris sau verbal, unei persoane să utilizeze o formă de discriminare, care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (2), împotriva uneia sau mai multor persoane este considerat discriminare.

(9) Nu constituie discriminare excluderea, deosebirea, restricția sau preferința în privința unui anumit loc de muncă în cazul în care, prin natura specifică a activității în cauză sau a condițiilor în care activitatea respectivă este realizată, există anumite cerințe profesionale esențiale și determinante, cu condiția ca scopul să fie legitim și cerințele proporționale.

 

În plus, Legea nr.151/2020 aduce completări interdicției de concediere a angajaților stabilită de art. 59 litera a) din Codul Muncii, prin alinierea criteriilor vizate cu cele prevăzute pentru interdicția disciriminării. La articolul 59, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

a) pe criterii de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată;

 

În final, noua reglementare stabilește sancțiunea contravențională corelativă nerespectării prevederilor indicate, fiind introdusă sanțiunea amenzii între 1.000 lei și 20.000 lei. La articolul 260 alineatul (1), după litera q) se introduce o nouă literă, litera r), cu următorul cuprins:

r) nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (2)-(9) și ale art. 59 lit. a), cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei.

 

Surse:

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top