Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Jun 3, 2020

Antreprenoriatul in Romania: mituri si realitati



Antreprenoriatul în România: mituri și realități

Miturile antreprenorilor sunt credințe foarte solid integrate la nivelul valorilor și convingerilor lor personale, foarte greu de ”demolat” și care, de cele mai multe ori, sunt cauzele principale pentru care companiile lor stagnează sau intră în declin. De aici vin toate blocajele, pentru că antreprenorul, ori de câte ori vrea să facă un pas înainte, se lovește de forța miturilor puternic încrustate în mintea lui.
Miturile sunt în contradicție nu numai cu realitatea din teren (companie și piață), ci și cu cerințele, așteptările pe care le au, atunci când apelează la ajutor.
Miturile, pur și simplu, le întunecă mințile.
Principala provocare, ca business mentor, este să ”demolez” aceste mituri, să îi scot pe antreprenori din zona de confort și să îi ”oblig” să vadă realitatea cu care, adesea, refuză să se confrunte. Aceasta este cea mai dificilă etapă: când pun pe masă diagnoza de business.
 
 Demolarea miturilor antreprenorilor se poate face parcurgând 3 etape importante:
  1. Diagnoza de business (arată situația concretă, actuală a companiei lor)
  2. Cercetări profesioniste de piață (care arată situația reală a mediului concurențial și a pieței, nevoilor de consum)
  3. Realizarea modelului corect de business (arată cât de bine este aliniată compania proprie la piață, resurse, potențial, strategie)
Iată câteva exemple de mituri inspirate din proiectele de mentorat pe care le-am derulat:
 
 
 
1. Mitul „atotputerii”:
„Eu sunt antreprenor, deci, trebuie să le fac pe toate. Marketing, financiar, oameni… Eu mă ocup de toate, altfel nu se poate. Toate proiectele noastre le veți face cu mine. Nu am ce echipă să implic aici”
Cerința antreprenorului a fost: ”Avem probleme cu alocarea de resurse. Ne pierdem în detalii și nu avem timp pentru strategie și dezvoltare. Aproape deloc.”
În realitate, antreprenorul se confrunta cu: lipsa managementului strategic, implementarea proiectelor strategice, care ajungeau să aibă o întârziere de până la 12 luni, incapacitatea de dezvoltare (stagnare) și coordonare operațională centralizată la antreprenor cu micromanagement.
Profilul acestui antreprenoriat:
  • Companie de top în industria sa;
  • 25 de ani vechime și câteva zeci de angajați și colaboratori;
În urma diagnozei, concluzia a fost că model de business era total depășit: lipsa obiectivelor strategice și a planificării (bugete, resurse, politici HR, politici financiare); antreprenorul era implicat 100% în operațional, ”fără să mai aibă timp” de strategie; resursele umane erau foarte bine pregătite însă asupra lor se exercitau presiuni operaționale (proiecte multe, oameni puțini, multitasking) și erau relativ slab motivate; lipsa marketingului și a proceselor de sales și lipsa sinergiilor între companiile membre din grup
 
2. Mitul „atotștiinței”:
”Eu am făcut firma asta de la zero, știu tot despre produse, piață și competitori și despre propria firmă. Nu am nevoie nici de diagnoză de business și nici de cercetări de piață. Știu eu tot. Întrebați-mă pe mine!”
Cerința antreprenorului a fost: ”Nu mai merge ca înainte. Suntem bine dar parcă nu mai merge ca acum câțiva ani. Trebuie să facem ceva”
 În realitate era vorba despre o companie subdezvoltată managerial, complet nemodernizată, fără inovație, cu pierdere anuală din cota de piață, cu o cultură internă obedientă și formală, fără strategie și fără marketing.
 
3. Mitul „tatălui”:
Oamenii mei lucrează aici de peste 20 ani. Nu am ce să fac. Trebuie să lucrăm cu ei așa cum sunt. Ce să facem…?”
Care a fost cerința antreprenorului: ”Nu mai cresc pe produsele mele cheie cu care am avut creșteri foarte bune acum câțiva ani. Piața crește, noi nu!  Trebuie făcut ceva aici dar nu știu ce.”
Realitatea arăta un profil de leadership paternalist, fără responsabilizare. Compania avea oameni slab pregătiți – dar vechi, loiali – care nu puteau susține procesele moderne și eficiente de business; management paternalist, portofoliu ineficient, lipsa instrumentelor moderne de management IT&C .
Bazându-mă pe proiectele de antreprenoriat pe care le-am derulat până acum, iată, așadar, care sunt cele trei mituri ale antreprenorilor:
Știu tot – confundă experiența cu expertiza, managementul cu autoritatea și opinia proprie cu realitatea, competenta cu prerogativa
Pot tot – sunt singurii care trebuie să se ocupe de proiecte de management și strategice
Sunt responsabili pentru tot – pentru salarii, oameni, crize, accidente etc.
Ce nevoi au, de fapt, acești antreprenori? Să identifice corect vulnerabilitățile propriului  business (adică diagnoză de business). Să nu sară etape în strategia de business (să nu mai ia decizii strategice singuri) și să nu apeleze la teoreticieni sau prieteni, vecini etc. Să se profesionalizeze pe toate planurile, holistic.
Antreprenorii în România sunt oameni extrem de muncitori (adesea autodistructivi), încăpăținați, foarte buni tehnicieni (specialiști) dar cu competențe de management și de leadership foarte reduse. Procesul de profesionalizare a început, important este să încerce să apeleze la profesioniști care știu să construiască pe ADN-ul afacerilor lor, sprijinindu-i să demoleze miturile care îi stăpânesc și îi țin pe loc.
 

https://www.alizkosza.ro

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top