Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Nov 19, 2019

CULTURA FINANCIARĂ, SPIRITUL ANTREPRENORIAL ȘI EDUCAȚIA INOVATIVĂ



 

CULTURA FINANCIARĂ, SPIRITUL ANTREPRENORIAL ȘI EDUCAȚIA INOVATIVĂ 

 

Să încercăm să explicăm în mod simplist modul în care modificarea variabilelor monetare influențează activitatea agenților economici:
 
Obiectivul principal al politicii monetare este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, pentru care, băncile comerciale folosesc o serie de instrumente pentru a controla cantitatea de monedă din economie. Controlul ofertei de monedă din economie influențează o serie de variabile care au legătură cu activitatea agenților economici:
– influențează volumul mijloacelor de plată aflate la dispoziția populației și a agenților economici pentru plata bunurilor și serviciilor;
– influențează nivelul investițiilor făcute de agenți economici, prin intermediul ratei dobânzii la care se finanțează aceștia, cu impact direct asupra volumului producției;
– influențează nivelul șomajului, sau altfel spus, într-un sens mai pozitiv, nivelul gradului de ocupare a forței de muncă;
– influențează activitatea externă a agenților economici și anume volumul importurilor și exporturilor unei țări.
 
Am precizat anterior că banca centrală se folosește de sistemul financiar-bancar pentru a implementa politica monetară. Banca centrală „se întâlnește” cu băncile comerciale pe piețele financiare, mai exact pe piața monetară și pe piața valutară. Piața monetară este locul unde băncile comerciale își plasează excedentul de lichidități, respectiv, își asigură nevoile temporare de lichidități.
 
Pe lângă faptul că băncile comerciale își reglează dezechilibrele legate de fluxurile de lichidități, piața monetară este folosită de banca centrală pentru a aproviziona sistemul bancar cu monedă primară, prin tranzacții bilaterale dintre banca centrală și băncile comerciale cu diverse tipuri de creanțe (în general titluri de stat, creanțe bancare, titluri private etc.) în schimbul disponibilităților în cont sau al numerarului. Din acest motiv, piața monetară mai este cunoscută și sub denumirea de piața monedei primare (centrale).
 
Trebuie să spunem că BNR și în general băncile centrale au influență directă asupra bazei monetare sau monedei primare, prin intermediul căreia își realizează obiectivele imediate de politică monetară. Bazei monetare sau monedei primare i se spune masa monetară M0 și cuprinde: – numerarul aflat în circulație – numerarul aflat în casieriile băncilor – disponibilitățile băncilor la Banca Națională. Numerarul în circulație și numerarul aflat în casieriile băncilor reprezintă numerarul din afara băncii centrale, adică emisiunea bănească.
 
Ce se întâmplă în cazul în care BNR influențează oferta de monedă? Banca centrală este singurul furnizor de monedă primară, astfel că, dacă dorește să atingă un anumit nivel al ratei dobânzii de pe piața monetară, modifică nivelul bazei monetare. De exemplu, dacă dorește creșterea ratei dobânzii pe piața monetară, banca centrală va reduce oferta de monedă primară. Oferta de monedă, fiind redusă comparativ cu cererea de monedă, va conduce la creșterea ratelor de dobândă, ceea ce face ca agenții economici să acceseze credite bancare mai scumpe, care vor avea ca efect diminuarea investițiilor, a producției și creșterea șomajului.
 
Putem spune că această măsură, a reducerii ofertei de monedă, conduce la atenuarea creșterii economice. În situația inversă, când oferta de monedă depășește cererea de monedă, are loc de fapt ieftinirea banilor din economie, astfel ratele dobânzilor vor scădea, creditele sunt mai accesibile agenților economici, care vor realiza investiții mai mari, care vor conduce la creșterea producției.
 
Creșterea producției antrenează automat nevoia de angajare de personal suplimentar, ceea ce determină creșterea gradului de ocupare a forței de muncă sau diminuarea șomajului. Diminuarea ratei dobânzilor va antrena și populația la un consum mai mare, adică crește cererea de bunuri și servicii. Însă, în cazul în care oferta internă de bunuri și servicii nu acoperă cererea, se ajunge la creșterea prețurilor, adică la inflație. Neacoperirea cererii interne de oferta internă va stimula importurile, ceea ce va determina deprecierea monedei naționale.
 
Mecanismele de transmitere a politicii monetare asupra economiei reale se realizează prin următoarele canale:
– canalul prețurilor
– canalul ratei dobânzii
– canalul creditului
– canalul anticipațiilor privind inflația
– canalul cursurilor de schimb.
 
Canalul prețurilor Canalul prețurilor se referă la modul în care moneda exercită influență asupra prețurilor. În literatura de specialitate se spune că o creștere regulată și anunțată a masei monetare, care ar fi de natură să diminueze anticipațiile inflaționiste ale agenților economici poate avea o influență favorabilă asupra consumului și investițiilor, crescând capacitatea de cumpărare a agenților economici, determinând creșterea cheltuielilor acestora.
 
Mai explicit și pentru simplificarea explicației considerăm că pentru o anumită ofertă de monedă există un anumit nivel al prețurilor, respectiv cererea este egală cu oferta de bunuri, în condițiile unei ocupări depline a forței de muncă.
 
În cazul în care se crește oferta de monedă, are loc creșterea prețurilor bunurilor și creșterea cererii. Însă, în cazul în care, creșterea cererii globale, în condițiile creșterii ofertei de monedă, depășește potențialul de creștere a economiei, se accentuează fenomenul inflației. Înseamnă că economia reală nu dispune de factori de producție (capital, personal și resurse) suficienți pentru a acoperi cererea în creștere determinată de creșterea ofertei de monedă și atunci se înregistrează creșterea generalizată a prețurilor.
 
Prin modificarea cantității de monedă se modifică și averea agenților economici, astfel agenții economici vor cheltui surplusul de monedă care le apare ca urmare a majorării masei monetare, respectiv își vor diminua cheltuielile în cazul reducerii patrimoniului lor ca urmare a diminuării ofertei de monedă în vederea protejării averii lor. Canalul ratei dobânzii Economia reală este influențată de ratele dobânzilor practicate de băncile comerciale la depozitele atrase și la creditele acordate.
 
Astfel, un agent economic va lua decizii cu privire la economisirea sau investirea surplusului de bani, în cazul în care îi are, în funcție de nivelul dobânzilor oferite pentru depozitele atrase de băncile comerciale. În mod similar, un agent economic va lua decizii de creștere a capacităților de producție prin contractarea de credite bancare în funcție de nivelul ratei dobânzii la creditele oferite de băncile comerciale.
 
Pe termen mediu și lung nivelul dobânzilor la depozite și credite este influențat de nivelul ratei dobânzii de politică monetară stabilit de banca centrală. În general, dacă nivelul dobânzilor este redus, agenții economici sunt stimulați să crească investițiile în capacități de producție și să crească consumul în defavoarea economisirii, în acest fel crescând și cererea agregată de bunuri și servicii. În același timp, crescând capacitățile de producție, crescând și cererea de bunuri și servicii, agenții economici au nevoie de personal suplimentar pentru onorarea cererii ridicate, acest lucru contribuind la diminuarea șomajului.
 
În situația inversă, când ratele dobânzilor sunt mari, agențiii economici au opțiunea de a alege câștigarea de bani suplimentari apelând fie la o metodă mai ușoară, economisirea, plasându-și surplusul de bani în depozite bancare, fie apelând la metoda mai grea, investirea banilor în capacități de producție.
În general, pe termen scurt, la creșterea ratelor dobânzii, agenții economici sunt stimulați să economisească în detrimentul creșterii investițiilor în capacități de producție și al consumului, cu efecte implicite și asupra pieței forței de muncă.
 
Creșterea ratei dobânzii determină implicit și diminuarea cererii de bunuri și servicii. Nivelul ratei dobânzilor influențează și volumul fluxurilor externe de capital. Astfel, o valoarea ridicată a ratei dobânzilor comparativ cu nivelul dobânzilor de pe piețele externe impulsionează intrarea de capital străin în țară, ceea ce conduce la aprecierea monedei naționale, fiind impulsionate importurile de bunuri. În situația inversă, adică un nivel al ratelor dobânzilor mai mici descurajează investitorii străini să își plaseze fondurile disponibile în țară, ceea ce determină deprecierea monedei naționale și creșterea competitivității produselor fabricate în țară pe piețele externe, mai exact creșterea exporturilor.
 
Canalul creditului Canalul creditului reflectă influența politicii monetare asupra economiei reale prin intermediul ofertei de credite bancare. Băncile comerciale în funcție de politica monetară aplicată de banca centrală au posibilitatea de a-și plasa fondurile fie în titluri financiare (de ex. titluri de stat), fie în credite acordate agenților economici. În cazul în care politica monetară este restrictivă, rata dobânzii de politică monetară este ridicată, nivelul rezervelor minime obligatorii sunt mari, băncile pot opta pentru plasarea banilor în titluri financiare în loc de acordarea de credite bancare agenților economici. În situația inversă, în care politica monetară este mai relaxată, ratele dobânzilor fiind mai mici, băncile sunt stimulate să își plaseze fondurile în credite bancare acordate agenților economici și populației.
 
Se știe că agenții economici au acces limitat la piața de capital, capacitatea acestora de a emite titluri pentru finanțarea propriei activități este limitată, astfel că sunt dependenți de creditul bancar. În ceea ce privește legătura dintre oferta de monedă și nivelul creditului bancar putem spune că la creșterea ofertei de monedă de pe piață, deci a volumului de lichidități, are loc creșterea volumului depozitelor atrase și a volumului creditului bancar acordat de băncile comerciale, ceea ce stimulează agenții economici să contracteze credite bancare pentru investiții în dezvoltarea capacităților de producție și creșterea cheltuielilor de consum.
 
Canalul anticipațiilor privind inflația Agenții economici își bazează deciziile și comportamentul lor pe informațiile furnizate de băncile centrale. În ultimele decenii a devenit esențial ca pentru atingerea țintelor inflației, băncile centrale să manifeste transparență ridicată în procesul de comunicare cu publicul, cu efecte benefice și în luarea deciziilor strategice de dezvoltare a agenților economici. În cazul în care așteptările agenților economici cu privire la evoluția generalizată a prețurilor sunt clare, ei pot să își planifice pe termen mediu și lung nivelul prețurilor practicate, nivelul costurilor pentru producerea bunurilor și prestarea serviciilor, cu condiția esențială ca transparența în comunicare și credibilitatea băncii centrale să fie ridicată.
 
Modificarea bruscă pe termen foarte scurt a prețurilor de către agenții economici ca urmare a așteptărilor reduse cu privire la nivelul inflației este costisitoare, aceștia fiind obligați să își recalculeze costurile de producție a produselor, fiind nevoiți să suporte costuri suplimentare cu promovarea produselor pentru a fi competitive. Acest canal al așteptărilor inflaționiste este hotărâtor în procesul de formare a prețurilor bunurilor de către producători și comercianți. Percepția agenților economici cu privire la capacitatea băncii centrale de a-și atinge obiectivele influențează așteptările cu privire la nivelul inflației.
 
Canalul cursurilor de schimb Agenții economici cu activitate pe piețele externe sunt influențați de mecanismul cursului de schimb. Cursul de schimb influențează prețul bunurilor produse pe piața internă comparativ cu prețul bunurilor produse pe piețele externe. Exportatorii doresc ca moneda națională să se deprecieze în timp, pentru că vânzând în valută bunurile produse în țară, ei obțin de fapt mai mulți lei deoarece cursul de schimb este mai mare. Importatorii câștigă dacă moneda națională se apreciază, adică scade cursul de schimb valutar. Adică, importatorii achiziționează bunuri la prețuri stabilite în valută, astfel că dacă prețul valutei comparativ cu moneda națională scade, atunci importatorul achiziționează la un preț echivalent în lei mai mic, ceea ce face ca agentul economic respectiv să fie mai competitiv din punctul de vedere al prețurilor pe piața internă.
 
Politica monetară influențează prețurile și competitivitatea întreprinderilor naționale, comparativ cu prețurile competitorilor externi. În funcție de nivelul ratelor dobânzilor sunt stimulate sau nu intrările de capital străin, acestea având înfluență asupra cursului de schimb valutar, situație explicată anterior.
 
Însă, într-o economie deschisă o bancă centrală nu poate fi indiferentă la nivelul cursului de schimb valutar. Inevitabil, sunt și vor exista situații în care banca centrală intervine pe piața valutară.
 
Ce se întămplă în acest caz? Intervenția băncii centrale pe piața valutară determină modificarea bazei monetare, cu efect direct asupra obiectivelor operaționale interne. Astfel, cumpărarea de valută are ca efect creșterea bazei monetare
– se injectează mai multă monedă națională cumpărând valută
– iar vânzarea de valută are ca efect diminuarea bazei monetare
– se sterilizează piața de monedă națională.
 
Concluzii Mecanismele de transmitere a efectelor politicii monetare sunt complexe, iar opiniile specialiștilor cu privire la canalalele utilizate pentru realizarea obiectivelor politicii monetare sunt variate. Un lucru este cert, politica monetară are o influență notabilă asupra activității tuturor agenților economici și asupra populației, iar rolul băncii centrale în economia reală este covărșitor.
 
Reglând cantitatea de monedă prin intermediul diferitelor mecanisme, băncile centrale, pe lângă obiectivul fundamental de asigurare și menținere a stabilității prețurilor, contribuie la asigurarea unei creșteri economice durabile și echilibrate, la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, la echilibrarea tranzacțiilor economice și financiare ale unei țări cu restul lumii cu efecte benefice asupra economiei reale. Disclaimer: Prezentul capitol prezintă parerile autorului și nu reprezinta opinia BNR.
 
BIBLIOGRAFIE Mecanisme de transmitere a politicii monetare asupra economiei reale, Analele Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; Cerna, S. (2009). Economie monetară. Ed. Universității de Vest; Ianthi Vayid (2013), Central Bank
 
 
Expert antreprenoriat
Dima Mihaela

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top