Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Nov 15, 2019

SFATURI PENTRU MANAGERI SI ANTREPRENORI



 

 

 SFATURI PENTRU MANAGERI SI ANTREPRENORI
 

Printre cele mai utile sfaturi dintotdeauna pe care le-am putut da managerilor şi antreprenorilor a fost acela de a-şi dobândi un mod de gândire şi niște principii de business sănătoase, iar nu sisteme sau modele de lucru. Modul de a gândi reprezintă un model de lucru, niciodată invers.

 

Majoritatea cursurilor de MBA te învaţă metodologii de lucru, structuri, sisteme şi multă teorie, pliată pe studii de caz de peste ocean sau din pieţe dezvoltate. Bun, sunt şi ele necesare, însă cel mai sigur mod de a face performanţă în business, mai ales dacă eşti un lider cu autonomie maximă pe job, este să dobândeşti şi să foloseşti moduri de gândire pe care apoi să construieşti modele de business, structuri şi sisteme. Modul în care gândeşti, mod de gândire pe care îl promovezi în organizaţie, defineşte şi influenţează direct evoluţia businessului, având impact pozitiv sau negativ în cifre. Din nefericire, foarte puţini manageri înţeleg asta.

 

Pe mine, tatăl meu – pasionat de filozofie –  m-a învăţat să adopt încă din copilărie o atitudine „socratică”: ştiu că nu ştiu. Acum conştientizez cât de mult a contribuit acest tip de educaţie la devenirea mea, la formarea mea ca lider, la reuşita echipelor cu care am lucrat. Am învăţat enorm de la colegii mei, de la managerii şi liderii pe care i-am crescut, de la antreprenorii cărora le-am fost mentor. Mare parte din expertiza mea se datorează cunoştinţelor acumulate de la oamenii cu care am lucrat. Nu, nu de la şefi, de la echipe.

 

De ce se tem managerii de top să folosească gândirea critică în organizaţii?

 

În primul rând, pentru că au sentimentul că periclitează însăşi autoritatea poziţiei pe care o deţin. Se tem de atitudinea socratică. „Ştiu că nu ştiu” înseamnă vulnerabilitate pentru ei; se limitează la nişte şedinţe banale de „brainstorming”, ceea ce este cu totul altceva. Una este să laşi oamenii să genereze idei, apoi le pui la sertar, şi alta este să încurajezi oamenii să adreseze întrebări critice, pentru ca apoi ideile rezultate să le combini, să le aplici constructiv, să le integrezi strategic – evident, fără să-ţi atribui meritele.

 

Majoritatea managerilor cred că deţin adevărul şi astfel controlează strâns echipa. Adesea cei care pun întrebări sunt ridiculizaţi, marginalizaţi şi, în consecință, frustraţi, deşi în realitate sunt cei mai creativi oameni din companie.

 

Managerii cu acest tip de comportament îşi maschează, de fapt, propriile limitări, jena că nu ştiu tot, comoditatea şi conservatorismul de a nu ţine pasul cu tendinţele contemporane. Paradoxal, ei aleg involuţia în lumea evoluţiei, dar au pretenţia că fac performanţă.

 

Cum funcţionează gândirea critică în business?

 

Atitudinea socratică este universal valabilă, deci aplicabilă şi în business, cu condiţia să nu te consideri o autoritate perfectă, clasică, atotştiutoare chiar şi în materie de management.

 

Managerul socratic (îmi place să îl numesc aşa) încurajează exprimarea liberă, întrebările critice, ideile aparent „deplasate”, pe care ulterior se pot construi imperii. La propriu.

 

Personal, am folosit în ultimii ani de mandat de CEO şi conceptul „gândirii laterale”, creat de Eduard de Bono, ca o completare, extensie a gândirii verticale. Este esenţial ca liderul să coordoneze întâlnirile de generare a ideilor, cele în care se face schimb de informaţii sau se constituie în răspunsuri la provocări, prin asigurarea un dialog deschis, liber, productiv şi sincer. Fără critici sau jigniri la adresa interlocutorului, fără orgolii, fără a impune sau a monopoliza.

 

Gândirea critică – odată implementată – se propagă până jos, până la baza organizaţiei, şi este, dincolo de un instrument eliberator şi relaxant, o metodă sigură care aduce satisfacţia profesională a angajaţilor, o metodă care dă certamente motivare şi sens.

 

Gândirea critică: sursa inovaţiei în business

 

Întrebările incomode puse în momente potrivite scot la suprafaţă tot ce este mai bun în oameni, îi determină să critice constructiv, argumentat, şi să combine idei.

 

Personal, am asigurat întotdeauna o doză sănătoasă de gândire subversivă (chiar dacă expresia sună uşor agresiv, ea denumeşte, în fapt, un reflex de gândire foarte sănătos) în companiile pe care le-am condus, pentru că doar aşa se poate înlătura gândirea defensivă, care caută şi găseşte mereu pretexte, vinovaţi şi scuze pentru toate cele care nu s-au realizat.

 

Doar prin gândirea critică, verticală (putem să o numim oricum), ies la suprafaţă ideile polarizante, inovatoare, mai întâi combătute, apoi argumentate ştiinţific.

 

Inovaţia este soluţia tuturor timpurilor, iar oamenii care nu au libertatea să pună întrebări, să combată cu argumente, să exprime idei sau să facă conexiuni nu pot fi creativi.

 

Întrebările bine formulate ne conduc întotdeauna la soluţiile cele maipotrivite. Inovaţia se naşte din gândirea liberă, din fluxul de energii pozitive şi din nevoia reală de a contribui la progres.

 

Gândirea critică: o dimensiune importantă a leadershipului

 

Gândirea critică este, de fapt, o atitudine. Înseamnă atitudinea de a asculta cu adevărat, de a accepta cu adevărat ideile şi argumentele celuilalt, fără resentimente.

 

Doar liderii cu un nivel superior de conştiinţă au capacitatea să practice şi să promoveze gândirea critică în companii. Graniţa dintre autoritate, ego, control şi libertatea de exprimare este fragilă. Managerii nu îşi dau seama, nu conştientizează suficient atitudinile pe care le impun.

 

Liderii evoluaţi acceptă că orice întrebare este pertinentă, sunt deschişi să exploreze, să experimenteze, eliminând prejudecăţile, analizând toate perspectivele, argumentele şi contraargumentele, toate posibilităţile şi punctele de vedere, informaţiile incorecte sau incoerente şi inconsistenţa. Nimic nu este ignorat, totul este discutat, analizat și, într-o formă sau alta, integrat.

 

Aşadar, gândirea critică înseamnă capacitatea liderului de a încuraja explorarea în profunzime, dar şi un mod „lateral” de a privi lucrurile din toate unghiurile posibile, fără limite, integrând şi folosind atât raţiunea, cât şi emoţiile care ne stăpânesc atunci când ne exprimăm gândurile şi ideile. (Vezi tehnica „pălăriilor gânditoare”, care îi aparține tot lui de Bono).

 

Gândirea critică este precursoarea gândirii holistice şi, în același timp, ingredientul esențial al acesteia. Fără gândire holistică niciun lider nu poate construi strategii câştigătoare. Integrarea este un element de bază în strategiile de business – de fapt, în orice tip de strategie – şi se bazează pe o multitudine de idei, argumente şi viziuni, care ies la suprafaţă în urma facilitării comunicării şi exprimării libere în organizaţii.

 

Tocmai pentru că gândirea critică este o atitudine imprimată de liderul de top, aceasta reprezintă temelia unei culturi de organizaţie sănătoase, cu oameni liberi, creativi şi motivaţi.

 

Cultura de organizaţie şi climatul organizaţional sunt imprimate de lideri. Ei sunt responsabili pentru crearea unei atmosfere care să stimuleze oamenii să obțină performanţe extraordinare. Modul de gândire dobândit şi promovat în companie frânează sau, dimpotrivă, dă „boost” eficienţei, creativităţii şi progresului.

 

Cei care au lucrat sau lucrează în companii mari ştiu cum este când managerul „clasic”, adică superiorul autoritar, tinde să îşi justifice rigiditatea caracteristică poziţiei prin „Sunt responsabil, pragmatic şi structurat!”, crezând că monopolizarea discuției ar fi echivalentă cu  deţinerea adevărului – aşa, doar datorită înălțimii funcţiei – şi că, automat, acest statut îi transferă şi ştiinţă absolută. Dar ştim că nu este deloc aşa. Autoritatea managerului inhibă pornirea oamenilor din companie de a pune întrebări, de a avea opinie şi argumente, de a avansa idei şi soluţii la diverse provocări, dar mai ales de a coopera.

 

Mai ştim că tot el, managerul „clasic”, nu încurajează libertatea de opinie şi nu facilitează comunicarea între oameni, pentru ca, mai apoi, să se plângă – ca şi cum nu ar fi el cauza disfuncţionalităţilor – de faptul că unele decizii importante s-au luat fără a fi luate în considerare, procesate şi integrate toate informaţiile recente şi ideile creative din companie.

 

Autoritatea managerilor inhibă creativitatea şi îi împinge pe oameni în zona de confort, care este cel mai păgubos fenomen în orice tip de organizaţie şi are impact negativ în cifre.

 

Gândirea cooperantă – este printre cele mai importante surse ale energiei creative, stării de bine şi performanţei la serviciu. Iar argumentele sunt simple şi la îndemână.

 

Gândirea cooperantă:

  • Stimulează creativitatea şi inovația

În contextul actual economic, nu mai este suficient să fii puternic, este nevoie să colaborezi. Capacitatea de a colabora este esenţială pentru crearea energiilor creative, iar energiile creative nasc idei noi, diferenţiere în piaţă, interes mai mare prin valoare adăugată şi, în consecinţă, vânzări şi profit mai mare.

Capacitatea de a inova este rezultatul fuziunii capitalului intelectual, emoţional şi social, prin colaborare şi relaţionare.

 

  • Generează nuclee de energie pozitivă

Prin cooperare, schimbul de idei şi de informaţii generează o cantitate de energie pozitivă în jur, oamenii se încarcă așadar pozitiv prin contribuţia lor – oricât de mică – la proiecte şi la „big picture”. Iar îmbinarea şi combinarea ideilor şi a informaţiilor dau naştere la experienţe umane inedite, facilitând învăţarea şi acumularea de noi cunoştinţe.

Dar cel mai mare câştig este entuziasmul, elanul pe care acest schimb de idei îl dă angajaţilor.

 

  • Înseamnă confruntare, nu înfruntare

În culturile individualiste precum regiunea Balcanilor, a înfrunta este un verb aflat la rang de virtute. Există un exces de a înfrunta, în loc de a se confrunta. Atât în business, cât şi în politică sau în societate: „să moară capra vecinului”.

Gândirea cooperantă încurajează confruntarea de idei, argumentaţia şi nu alimentează competiţia agresivă prin dorinţa de a-i înfrunta pe cei din jur. Este bine ca în interiorul companiei, dar şi în exterior, în relaţia cu piaţa, confruntarea să nu se măsoare neapărat în deţinerea locului 1, ci în rezultatele sistemelor de performanţă: profitabilitate versus venituri.

Prin gândirea cooperantă, „titanii” colaborează, nu se „ciocnesc”, pentru că există o piaţă şi consumatori pentru fiecare, dacă se poziţionează corect.

 

  • Favorizează împărtășirea expertizei şi evitarea conflictelor

Gândirea cooperantă, prin colaborare şi forţa relaţiilor interumane, facilitează exploatarea experienţei și expertizei celuilalt, explorarea de noi teritorii sau direcţii şi crearea de noi combinaţii.

Prin îmbunătăţirea relațiilor interumane pot fi evitate sau depăşite eventualele conflicte, comunicarea interdepartamentală se îmbunătăţeşte, sincronizarea acţiunilor se produce natural, iar consultarea în momentele-cheie intră în zona firescului.

 

  • Generează leadership

In timpurile noastre, fiecare vrea să fie manager, apoi fiecare manager vrea să devină lider – e ceva la modă să fii „pe val”. Această ambiţie derivă, de fapt, din gândirea competitivă: din dorinţa de a-i înfrunta şi domina pe ceilalţi, de a te ridica deasupra lor, strivindu-i.

 

Gândirea cooperantă ajută liderii să îi inspire pe oameni, să transfere know-how către echipă, fără însă a concura cu nimeni, în afară de ei înşişi. Asemenea lideri nu promovează gândirea competitivă, ci gândirea cooperantă, devenind astfel protagoniştii transformării şi ai progresului.

 

Expresia „gândire cooperantă” am întâlnit-o pentru prima oară în teoria organizaţională a Lyndei Gratton (London Business School), ca un element important în propagarea energiilor pozitive în organizaţie. În viziunea şi practica mea personală de leadership, gândirea cooperantă este opusul constructiv al gândirii competitive.

 

Sursa:

www.alizkosza.ro

 

Expert antreprenoriat

Sandu Sorin

 
 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top