Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Nov 14, 2019

DESPRE ANTREPRENORIAT SI DUSMANI



 

DESPRE ANTREPRENORIAT SI DUSMANI
 
 
 

In drumul meu catre o afacere functionala am facut multe greseli. Am pierdut bani, timp, prieteni. Am fost fricos, impulsiv, neserios, agresiv.

 

Am esuat de mai multe ori – am deschis si inchis la inceput un numar de 3 firme (si acum, daca ma intrebi de ce, nu stiu sa iti raspund). La mine nu cifra “3” este cea norocoasa, pentru ca abia la a 4-a incercare am reusit sa ma desprind de statutul de angajat.

 

Dar chiar si atunci, in cel de-al patrulea caz, cel “de succes”, in realitate am avut sase luni de chin si lipsa acuta de bani pana am reusit sa inteleg cu ce se mananca toata povestea asta. M-am intors acasa la ai mei din chirie, pentru ca nu imi mai permiteam sa o platesc. Mancam mamaliga facuta de mama, care ma tot boscorodea ca mi-am dat demisia, dar stiam ca mancarea si acoperisul de deasupra capului nu ma costa niciun ban.

 

Plateam in schimb cu dureri de cap fiecare masa pe care o mancam. Nu mai ieseam cu prietenii in oras pentru ca nu aveam bani sa imi platesc consumatia. Tot ce stiam era ca trebuie sa infrang dragonul care imi iesise in cale, ca sa pot trece la o alta “poveste“.

 

Iar dragonul meu a fost infrant in momentul in care am facturat prima mie de euro. A fost o batalie epica, in care fiecare dintre noi a dat ce a avut mai bun. A trebuit sa fiu perseverent, unde nu eram. A trebuit sa fac vanzari, acolo unde eu eram impietrit de orice interactiune cu cineva strain, daramite sa ii prezint o oferta. A trebuit sa fac fata criticilor, acolo unde ma comportam ca un vulcan si transformam totul in foc, lava si cenusa groasa.

 

A trebuit sa dovedesc ca sunt un alt om, mai bun decat cel care esuase deja de 3 ori pana atunci. Si a trebuit sa dovedesc ca mi-am invatat lectiile.

 

A fost magnific. M-am simtit regele lumii. Dupa care am cautat alt dragon. Devenisem dependent de jocul asta.

 

Nu este doar despre sabii sau pumni

 

In aproape fiecare joc pe calculator, la ultimul nivel exista un “boss battle”. In carti este dat de punctul culminant. Scena in care nu mai respiri, pentru ca tensiunea este pana dincolo de acoperis. In filme vezi “un“ Rocky care lupta in meciul vietii lui si mai are un pic si e pus la pamant.

 

Dar nu intotdeaua este vorba de o infruntare fizica, nu te pacali  Poate fi o discutie aprinsa, cu unul dintre parinti. Sau cu cel care ar trebui sa te apere, cum este in filmul “Jocuri secrete” (titlu original: “Molly’s Game”, pe marile ecrane in 2017-2018). In film eroina are o confruntare verbala cu propriul avocat, care ii recomanda sa pledeze vinovat, sa faca o intelegere cu procuratura si sa isi incalce propriile principii si valori, ca sa scape de inchisoare.

 

Scena respectiva este probabil cea mai emotionanta si tensionata din tot ce am vazut anul asta. Si este si ea “marea batalie” pentru eroina. In care infrunta un dragon si il invinge.

 

Dusmanii

In drumul catre marea batalie, in care scopul tau este sa demonstrezi ca ai crescut si esti pregatit, ai parte insa de foarte multe provocari. In 9 din 10 povesti “eroul” nici macar nu ajunge la confruntarea finala, pentru ca renunta pe parcurs.

 

Asta se intampla din cauza “dusmanilor” care apar inerent si pe care o sa ii recunosti rapid:

  • Tehnologia si conectivitatea („fragmentatorii de atentie”)
  • Prietenii apropiati si familia
  • Ratiunea

 

Tehnologia & Conectivitatea („Fragmentatorii de atentie”)

Este cel mai tanar dintre dusmani, dar si cel mai lucrat la sala. In secolul al XXI-lea avem capacitatea de concentrare a unei simple muste, pentru ca suntem inconjurati in permanenta de tehnologie si conectivitate. Ceea ce ar fi trebuit sa ne aduca mai multa concentrare, stare de flux, productivitate si placere – ne aduce de fapt deconcentrare, fragmentare si dezenergizare groaznice.

 

Toate notificarile pe care le primesti prin intermediul telefonului mobil si al calculatorului legate de emailurile din inbox, likeurile de la ultima poza postata, comentariul lui Y la ceva ce ai scris tu pe o oarecare platforma de social media, faptul ca poti fi intrerupt in orice clipa de un telefon sau mesaj – toate sunt forme de fragmentare a atentiei.

 

Cu cat mai usor esti de intrerupt cand “faci treaba”, cu atat mai puternic este ACEST dusman.

 

Nu te lasa pacalit de el, pentru ca nu are de gand sa dispara prea curand. Duce o lupta de uzura, de transee pline de noroi, transpiratie si sange. Asa ca, pentru a-l infrange, trebuie sa iti sufleci manecile si sa cobori in transee dupa el. Eventual cu cizme de cauciuc, ca sa nu te murdaresti de zloaie.

 

Asta desi legenda spune ca aceste zloaie intra chiar si prin plastic.

 

Prietenii apropiati si familia

Este probabil cel mai perfid dusman dintre toti, pentru ca se foloseste de deschiderea emotionala data de relatiile cu cei apropiati. Problema lor este ca te cunosc si vor sa ramai la fel. Nu au niciun interes sa te schimbi, pentru propriul lor confort. Asa ca vor face tot ce vor putea sa te impedice sa-ti urmaresti dragonul (deci sa evoluezi).

 

Orice cerc social (si includ aici si familia) este precum un organism in care fiecare individ este o celula. Ca organismul sa functioneze, celulele trebuie sa semene, sa fie stabile si sa nu faca pe „nebunele”. Asa ca de fiecare data cand o celula incearca “sa plece”, toate celelalte celule „o vor ataca”.

 

Scopul tau este sa evoluezi (exact ce nu vor cei apropiati). Scopul tau, ca celula, este sa pleci naibii de acolo.

 

Cele mai dure critici pe care le-am primit de-a lungul vietii mele, in numeroasele mele cautari, au venit de la familie si prieteni. Cele mai sincere incurajari de la straini.

 

Trebuie sa tii minte acest dusman si sa inveti sa iti inchizi urechile. Pentru ca altfel esti pierdut inainte de a sti cum arata dragonul, macar.

 

Ratiunea

Este cel mai infricosator dintre toti dusmanii, pentru ca vine din “tine”. Daca putem sa indepartam tehnologia sau sa oprim conectivitatea, ca sa nu fim intrerupti din ceea ce facem la fiecare 2 minute, daca putem sa ne inchidem urechile, sa nu ascultam, sa nu primim criticile celor din jur, cu putin antrenament, ca sa poti sa iti opresti mintea din a mai functiona INAINTE de actiunea propriu zisa ai nevoie de muuuult antrenament.

 

Cand ma refer la ratiune, ma refer la prea mult “gandit”, la supraanaliza. Daca prin actiune ajungi din punctul A in punctul B, prin rationalizarea excesiva a acestui drum nu te vei misca niciodata din “A”. 

 

Ratiunea doboara cele mai puternice firi si este dusmanul cel mai mare al oricarei persoane care vrea sa preia initiativa. Dusmanul absolut al oricarui antreprenor, artist, sportiv de performanta etc. 

 

Ca sa actionezi nu ai nevoie de minte, ai nevoie de liniste interioara si de incredere in ceea ce faci. Mintea este cea care se pune de-a latul, ca sa nu treci raul care se asterne in fata ta. De ce ai face-o? Risti sa te ia, pana la urma, apele, valtoarea. Ratiunea te indeamna sa controlezi tot ce urmeaza sa faci, ori asa ceva este imposibil.

 

Tu trebuie doar sa te pui in miscare si sa ai incredere ca vei supravietui, ca vei gasi calea, ca vei avea resurse ca sa te misti, chiar si daca apar neprevazute, ca vei trece linia de final.

 

Niciodata starea de flux, libertatea de miscare si placerea de a inainta nu au plecat din prea multa gandire. Si cu cat esti mai la inceputul proiectului tau, cu atat mai puternic este acest dusman.

  

SURSA: www.construimimperii.ro

 

Expert antreprenoriat

Sandu Costel Sorin

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top