Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Dec 14, 2018

ANTREPRENORUL SI ANTREPRENORIATUL



 

 

ANTREPRENORUL SI ANTREPRENORIATUL

 

Sub ochii noştri, o nouă profesiune, sau un standard ocupaţional după cum spun experţii în cariere, îşi cere cu fervoare drepturile într-o economie bazată pe cunoaştere, pe schimbări rapide şi imprevizibile, pe contestarea legii cererii şi a ofertei.
 
Antreprenorul sau întreprinzătorul, pentru că despre el este vorba, poate mai puţin familiarizat cu terminologia şi teoria economiei de piaţă, dar foarte atent la tot ce îl înconjoară, devine elementul pivotant într-o lume în care parcă mai mulţi îi sunt potrivnici decât susţinători, reuşeşte să satisfacă nevoi, să creeze valoare adăugată, să obţină profit, să dea de lucru la oameni, să susţină societatea în aspiraţiile sale.
 
Tot antreprenorii, sau întreprinzătorii, încă nu ne-am hotărât cum să-i denumim, şi poate nici nu este prea important acest lucru, reprezintă eroii “mitului american” sau de oriunde, omul de succes, care pentru intuiţia, ambiţia, curajul şi clarviziunea acţiunilor întreprinse are de toate: poziţie, avere, respect şi consideraţie.
 
Totuşi nu este un semizeu; antreprenorul este persoana care ştie cel mai bine că într-o economie de piaţă, cel care are o idee bună şi o valorifică corespunzător câştigă, cine are o idee rea poate pierde şi acest proces trebuie derulat practic, bazat bineînţeles pe cunoştinţe pe care şi expunerile viitoare caută să le prezinte sintetic.
 
Există factori favorizanţi în cariera antreprenorială?
 
Răspunsul este categoric DA şi literatura de specialitate îi nominalizează şi analizează în amănunţime:
- mediu economico-social favorizant dezvoltării unei afaceri: legislaţie, liberă concurenţă, cadru financiar stimulativ şi stabil, protecţia proprietăţii (inclusiv cea intelectuală);
- educaţia din familie, un copil obişnuit cu negocierile, cu asumarea unor riscuri, cu preocupări inovative, cu părinţi iniţiaţi întro afacere au mai multe şanse de a deveni antreprenori. Exemplul părintesc reprezintă o sursă, un model şi o influenţă majoră pentru alegerea şi dezvoltarea în carieră;
- existenţa unei culturi proactive antreprenoriatului, gradul de credibilitate, acceptabilitate şi de respect acordat de populaţie, persoanelor de succes care îşi gestionează propria afacere, reprezintă un stimulent moral deosebit;
- educaţia antreprenorială în şcoli, universităţi sau într-un sistem de formare continuă adresată adulţilor, metodele prin care doritorii pot asimila cunoştinţe şi aptitudini specifice antreprenoriatului demitizând zicala că “antreprenorul se naşte şi nu se educă”, creează şansa ca ideea să devină afacere.
 
În accepţiunea largă un antreprenor este o persoană care îşi începe propria afacere de obicei intuind o oportunitate pe care o valorifică căutând să satisfacă nevoile manifestate de o categorie de consumatori. O gospodină îşi cumpără un fier de călcat nu din admiraţie sau ataşament faţă de acest obiect de tortură” ci din nevoia de a netezi şi igieniza ţesăturile, iar unele elemente constitutive care generează funcţiuni suplimentare (termostat, microcip, instalaţie de aburi) măresc utilitatea şi valoarea de întrebuinţare a produsului, bineînţeles şi preţul său”.
 
Cu cât ideea este mai inovatoare, cu cât schimbarea este mai profundă, cu cât inovaţia realizează o satisfacţie socială şi nu într-o materializare tehnică, cresc şi riscurile dar şi câştigurile ulterioare.
 
ANTREPRENORUL ŞI MANAGERUL AFACERILOR Pentru supravieţuire şi prosperitate organizaţiile au nevoie de lideri eficace. Sub îndrumarea liderilor capabili se dezvoltă potenţialul de resurse umane. Istoria relevă numeroase cazuri când un mod nou de exercitare a funcţiei de lider într-o organizaţie a mobilizat energiile spre rezultate excelente. Pentru exercitarea funcţiei de lider este necesară o calificare complexă care impune studiu atent a o înţelege şi practica cu eficacitate. Obiectivele de studiu ale prezentului capitol sunt: - definirea semnificaţiei funcţiei de lider; - descrierea diferenţei dintre funcţia de lider şi management; - documentarea aspectelor principale pe care se poate baza liderul pentru a influenţa comportarea în muncă a celor conduşi; - identificarea şi compararea teoriilor referitoare la funcţia de lider; - explicarea deferitelor tipuri de lideri şi stiluri de conducere a oamenilor.
 
Definirea funcţiei de lider
Funcţia de comandă - leading-ul presupune acţiunile prin care managementul influenţează personalul pentru realizarea obiectivelor propuse. În cadrul acestei funcţii îşi găsesc locul problemele motivaţiei, comunicării, managementului grupurilor şi conflictelor şi conducerea - leadership-ul. Mintzberg defineşte trei domenii în care este implicat managerul şi 10 roluri ale acestuia, prin care, în domeniul interpersonal - rolul de lider.
 
Conducerea este arta şi ştiinţa de a-i face pe alţii să execute ceea ce tu doreşti. Este procesul prin care managerii influenţează comportamentul oamenilor în vederea atingerii scopurilor propuse. În acelaşi timp funcţia de lider presupune şi însuşirile speciale ale unor oameni de a reuşi să-i înfiinţeze pe alţii, fără a folosi metode coercitive. În general, oamenii au nevoie de conducători pentru a se simţi în siguranţă şi pentru a-şi îndeplini propriile ţeluri. În structura fiecărei fiinţe umane se regăseşte dualismul şef - subordonat, într-o proporţie sau alta. Unii filosofi afirmă chiar că Dumnezeu a făcut o mare eroare dând la toţi oamenii dorinţa de a deţine putere, pentru că e clar că nu toţi au şi calităţile necesare pentru exercitarea acesteia în folosul colectivităţii, al societăţii. Sunt numeroase exemple de exercitare total defectuoasă a conducerii de către unii lideri, care prin acţiunile şi deciziile luate au adus prejudicii omenirii.
 
Ce este liderul în fond? În trecut se considera că marii lideri sunt născuţi pentru a-i inspira pe alţii. Astăzi se acceptă că oricine poate fi lider în circumstanţe favorabile. Se consideră că o conducere eficace depinde de alegerea corectă a stilului de management pentru o situaţie particulară mai mult decât existenţa unor trăsături de personalitate.
 
Este un stil de management mai bun decât altul, sau, cu alte cuvinte, care este stilul de management cel mai eficace pentru o anumită situaţie particulară? La aceste întrebări diverşi specialişti dau răspunsuri diferite. Unii spun că cel mai bun stil de conducere este acela prin care consultă oamenii în luarea deciziilor. Sunt însă şi specialişti care consideră că cele mai bune decizii sunt cele luate de unul singur. Stilul autocratic este preferat uneori stilului participativ. Pentru a ne face o idee despre ceea ce cred specialiştii în legătură cu funcţia de lider, redăm în continuare câteva puncte de vedere. Niccolo Machiavelli, în celebra lucrare Prinţul afirmă că: Prinţul nu trebuie să aibă toate calităţile cerute, dar trebuie să pară că le are. Harry Truman afirmă că: Liderul este omul care are abilitatea de a determina pe alţii să facă ceea ce ei nu vor şi nu le place să facă. Warren Bennis, inspirat de McGregor afirmă că: Fiecare din noi conţine capacitatea de lider şi are experienţă de lider. Lipsa marilor lideri este aparent în creştere. Aceasta sugerează ideea că nu sunt suficient de dezvoltate abilităţile înnăscute sau că lumea afacerilor nu încurajează managerii să îndeplinească aceste abilităţi de lider.
 
Robert Watterman în The Frontiers of Excellence afirmă că: Nevoia de control pe care o simt oamenii nu este percepută ca un apanaj al şefului ci al antrenorului. Manfred Kets de Vries: Liderii muncesc extrem de tare şi sunt rezistenţi la stres, pentru că găsesc oameni care să umple golurile. Leonard Sayles: Conducerea este bazată pe rezultatul muncii, nu pe rezultatul oamenilor şi este foarte diferită de la o metodă şi un stil la altul dar a evoluat de la principiile tradiţionale de management. Oamenii tind să creadă în lideri de la Napoleon la W. Churchil, dar aceştia nu sunt recunoscuţi pentru abilităţile de lucru în echipă.
 
AUTORITATEA
Reprezintă dreptul şi posibilitatea managerului de a da dispoziţii persoanelor din subordine, corelat cu asumarea responsabilităţii pentru aceste dispoziţii. Poate fi:  formală;  autentică. Autoritatea formală este cea conferită de pozi ţia oficială de şef obţinută prin investirea în funcţie a acestuia. Autoritatea autentică reprezintă recunoa şterea de către membrii colectivului a calităţii de lider.
 
SURSELE DE PUTERE SAU AUTORITATE
Puterea legitimă — “Eu sunt şeful şi tu te supui la ceea ce îţi cer”;  Puterea de specialist — “Trebuie să faci ceea ce vreauü datorită experienţei şi informaţiilor speciale pe care le am”.  Puterea de stimă (respect) — “Respectă şi vei fiü respectat”;  Puterea charismatică — “Trebuie să faci ceea ce dorescü ca să menţinem o relaţie pozitivă în continuare”;  Puterea de constrângere (coercitivă) — “Dacă nu faciü ceea ce doresc, atunci te pedepsesc”;  Puterea de recompensare — “Dacă faci ceea ce îţi cer,ü atunci te voi recompensa”;  Puterea de informare — “Un om informat este un omü puternic”.
 
DIFERENŢE SEMNIFICATIVE MANAGER — LIDER
MANAGER
1. Administrator
2. Imită
3. Menţine
4. Concentrat pe sistem
5. Gestionează costuri
6. Orizont de timp scurt
7. Cum? Când?
8. Acceptă stabilitatea
9. Eficace
LIDER
1. Inovator
2. Original
3. Dezvoltă
4. Concentrat pe oameni
5. Gestionează încredere
6. Orizont în perspectivă
7. Ce? Pentru ce?
8. Doreşte schimbarea
9. Eficient
 
DIFERENŢE SEMNIFICATIVE MANAGER — LIDER
MANAGER
10. Face lucrurile bine
11. Greşeală = Eşec
12. Munca serioasă
13. Îi împinge să facă
14. Motivează prin recompense, pedepse
15. Recompense materiale
16. Performanţa
17. Responsabilitate pentru activităţi LIDER
10. Face lucruri bune
11.Greşeală = Învăţare
12.Munca asociată cu distracţia
13.Îi atrage să facă
14.Motivează prin identificare cu organizaţia
15. Satisfacţia muncii
16. Performanţa + Devotament
17.Responsabil moral

 

 

Expert antreprenoriat

Dima Mihaela

 

 

 
 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top