Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Dec 6, 2018

PROCESUL DE INOVARE FIRMA INOVATIVA II



 

  

PROCESUL DE INOVARE FIRMA INOVATIVA II

 

Inovarea de marketing
Inovarea de marketing se referă la schimbări semnificative în modul în care o întreprindere îşî vinde pe piaţă bunurile şi serviciile inclusiv schimbările în design şi ambalare. Multe dintre ele pot fi utilizate prima dată de întreprindere. De ex. prima utilizare a produsului pe internet pentru o linie de produs este o inovare dar a doua utilizare a internetului pentru plasarea produsului pentru o linie diferită de produse sau pentru o piaţă geografică diferită nu este o inovare.
 
Inovările de marketing exclud:
  • Schimbări de rutină şi sezoniere, cum ar fi cele din industria confecţiilor;
  • Publicitate, cu excepţia celei bazate pe folosirea unor mijloace noi de publicitate.
 
Exemple de inovări de design şi ambalare
  • Design nou pentru produsele existente, cum ar fi card-uri cu memorie şi flash purtate ca bijuterii;
  • Design nou pentru produse de consum, cum ar fi aparatele electrocasnice proiectate pentru apartamente foarte mici;
  • Adaptarea ambalajului la pieţe specifice (de ex. ambalaje diferite ale aceleiaşi cărţi pentru copii şi pentru adulţi).
 
Exemple de inovări pentru promovarea produsului
  • Împachetarea bunurilor şi serviciilor existente în noi moduri pentru apariţia pe diferite segmente de piaţă;
  • Dezvoltarea de mărci pentru linii noi de producţie;
  • Utilizarea pentru prima dată a produsului prin lead-eri de opinie, celebrităţi sau grupuri particulare care sunt la modă sau organisme care se ocupă de trend-ul produsului;
  • Utilizarea pentru prima dată a produsului realizată prin televiziune, prin cărţi sau filme;
  • Utilizarea pentru prima dată a reţelei de marketing viral sau social.
 
Exemple de inovări privind plasarea produsului
  • Utilizarea pentru prima dată a vânzărilor în magazine care sunt accesibile numai deţinătorilor de carduri de credit sau carduri de recunoştinţă;
  • Utilizarea pentru prima dată a unui program mass-media pentru o anumită instituţie (de ex. televiziune cu circuit închis pentru spitale, autobuze sau trenuri care conţin programe pentru stimularea vânzărilor);
  • Utilizarea pentru prima dată a marketing-ului direct prin e-mail, telefon, sau poştă folosind o bază de date a clienţilor creată pe baza persoanelor individuale care vizitează website-uri  pentru informare  sau pentru a se bucura de o recompensă pentru ” utilizator sau cumpărător frecvent”;
  • Utilizarea pentru prima dată a unui comerţ cu amănuntul exclusiv, cum ar fi vânzarea produselor de marcă sfârşit de serie în magazine speciale.
 
Exemple de inovări pentru stabilirea preţurilor
  • Stabilirea pentru prima dată a unor preţuri variabile în funcţie de momentul achiziţiei sau după locaţia cumpărătorului;
  • Utilizarea pentru prima dată a stabilirii preţurilor de penetrare sau a preţurilor cu strategie agresivă (loss leader- un produs vândut la un preţ mic pentru stimularea preţurilor profitabile) pentru stabilirea cotei de piaţă şi recunoaşterea brand-ului;
  • Prima utilizare a sistemelor de discount cum ar fi carduri de fidelitate.
 
Firma inovativa
 
Firmele inovative sunt intreprinderile care au lansat produse (bunuri sau servicii) noi sau semnificativ imbunatatite pe piata sau au introdus procese noi sau semnificativ imbunatatite sau noi metode de organizare sau de marketing. Termenul acopera toate tipurile de inovatori, inovatorii de produs, de proces, de metode de organizare sau de metode de marketing, precum si intreprinderile cu inovari nefinalizate sau abandonate si se refera la intreprinderile active. Inovarea organizationala reprezinta implementarea unei schimbari semnificative in  structura intreprinderii sau in metodele manageriale in scopul imbunatatirii folosirii cunostintelor acumulate, a calitatii bunurilor si serviciilor sau a eficientei fluxurilor muncii.
 
Intreprinderile non-inovatoare sunt intreprinderile care nu au avut inovare in perioada analizata. Aceste intreprinderi au raspuns la un set limitat de intrebari din din chestionarul cercetarii statistice in legatura cu absenta inovarii, factori de blocare, drepturi de proprietate intelectuala, inovari organizationale si de marketing.
 
Firma inovativa nu se multumeste numai cu îmbunatatirea sau cu modificarea a ceea ce exista deja. Ea cauta sa creeze valori si satisfactii noi, deosebite, sa creeze configuratii noi - mai productive, mai eficace.
O firma inovativa este receptiva la inovatii si percepe schimbarea ca pe o ocazie, si nu ca pe o amenintare.
 
Studierea a 30 de procese de inovare încheiate cu succes a condus la următoarele concluzii:
 
Prima concluzie - elementul comun al tuturor proceselor de inovare studiate şi evaluate a fost EXISTENŢA UNEI STRATEGII A INOVĂRII, factorul semnificativ în crearea avantajului competitiv pe piaţă nefiind mai bună aplicarea a regulilor existente de desfăşurare a afacerilor, în raport cu ceilalţi competitori, ci schimbarea uneia sau a mai multora dintre aceste reguli existente.
Încălcarea regulilor de desfăşurare a afacerilor este o cale de promovare a procesului de inovare, dar ea presupune, în primul rând, o cunoaştere cât mai exactă a acestora, pentru a stabili care dintre aceste reguli ar putea fi încălcate şi în ce condiţii. Când se poate promova un nou mod de abordare în afaceri depinde de:
- domeniul industrial (electronică, mecanică fină, construcţii industriale sau civile etc) în care se acţionează, de tipul afacerii (producţie, desfacere, bancar etc.), de ritmul de înnoire a tehnicii şi de cota de amortizare în domeniu,
- de poziţia competitivă a companiei pe piaţă etc.
 
În literatură se consideră că cea mai bună metodă de a concepe o strategie este cea descrisă în cartea “Competitive Strategy” în care se prezintă modelul strategic al celor 5 forţe. Acest model recomandă managerilor să ia în consideraţie la elaborarea unei strategii a inovării:
  • atât patru forţe majore aparţinând mediului competitiv:
- capacitatea de negociere a furnizorilor şi clienţilor,
- ameninţarea produselor înlocuitoare,
- pericolul apariţiei unor noi competitori,
- rivalitatea existentă între competitori
  • cât şi o forţă mult mai puternică, cea generată de schimbările din mediul de afaceri sub impactul evoluţiilor politice, macro- economice, sociale şi al dezvoltărilor tehnologice.
Identificarea echilibrului continuu modificabil al acestor forţe permite echipei manageriale, prin elaborarea strategiei, să poate stabili ce are compania de făcut pentru a-şi crea un avantaj competitiv.
 
A doua concluzie - pentru desfăşurarea cu succes a unui proces de inovare, acesta trebuie SĂ BENEFICIEZE DE AVANTAJELE GENERATE DE UN ELEMENT DE NOUTATE (o inovare tehnologică, un nou procedeu managerial sau organizatoric etc.). Este foarte dificil, dacă nu imposibil, să se încerce să se pătrundă pe o nouă piaţă sau să se obţină o modificare a cotelor de piaţă existente dacă nu se adoptă o strategie a inovării bazată pe o nouă formă organizatorică, pe noi metode de gestiune şi organizare a muncii, care să se desfăşoare după noi reguli faţă de cele existente pe piaţă.
Companiile care şi-au creat avantaje competitive, finalizând procesul lor de inovare având succes de piaţă, au întreprins noi acţiuni ca de exemplu: o nouă metodă de distribuţie, o nouă abordare în procesul de desfacere, o nouă metodă de fabricaţie, completa evitare a intermediarilor în distribuţie etc.
Atragerea unei mari părţi din beneficiile generate de un proces de inovare depinde de protejarea sau nu a elementului de noutate prin documente de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală .
Pentru  a  asigura  succesul  o  strategie  de  inovare  trebuie  concepută raţional, emoţional şi politic.
 
1. Strategia dezvoltării unei companii printr-un proces de inovare
Prin strategia dezvoltării unei companii printr-un proces de inovare se înţelege modul în care compania respectivă îşi utilizează resursele în scopul realizării obiectivelor stabilite prin politică la termenele convenite.
Strategia mai este definită şi ca arta de a folosi toate mijloacele disponibile în vederea realizării obiectivelor stabilite.
Dacă prin strategie se stabileşte să se efectueze o inovare, în activitatea companiei trebuie să se definească foarte precis răspunsurile cele mai corecte la următoarele două întrebări:
  • Care este modificarea optimă?
  • Cum ar trebui procedat pentru a realiza această modificare cu minim efort şi maxim beneficiu
Răspunsurile la cele două întrebări sunt, în realitate, cele două feţe ale aceleiaşi monezi care nu pot fi separate, ceea ce implică faptul că implementarea strategiei nu poate fi separată de formularea acesteia.
Elementele componente ale unei strategii de inovare sunt:
a. – Viziunea  - constă în prospecţia în timp a companiei, a rezultatelor ei, a structurii şi dimensiunilor acesteia. Viziunea satisface nevoia umană de a avea un ţel, o ţintă pentru acţiuni, prefigurează viitorul răspunzând întrebării: Care va fi viitorul companiei peste “n” ani?
b. -Obiectivele – reprezintă scopurile care sprijină misiunea şi asigură atingerea viziunii, cuantificate în cel puţin unul din elementele: timp, investiţii, calitate. Pentru ca obiectivele să fie realizate este necesar ca ele să fie corect înţelese de către executanţi şi să se creeze motivaţii intrinseci, întrucât este cunoscut faptul că dacă acţionează numai motivaţiile extrinseci s-ar putea stimula interesul pentru succes doar pe perioade scurte.
c. – Modalităţi de realizare a obiectivelor – se referă la abordările majore, cu implicaţii asupra conţinutului ansamblului activităţilor companiei sau la componentele majore ale acesteia, pe baza cărora se stabileşte posibilitatea îndeplinirii raţionale a obiectivelor fixate. Printre modalităţile strategice de inovare se numără: diversificarea, specializarea sau combinarea producţiei, proiectarea şi asimilarea de noi produse/servicii, procedee, pătrunderea pe noi pieţe de desfacere, reorganizarea lanţului de distribuţie, perfecţionarea sistemului de comercializare, reprofilarea activităţilor firmei, modernizarea organizării producţiei şi a muncii, informatizarea activităţilor companiei etc.
d.– Resursele – sunt prevăzute în cadrul strategiilor globale, sub forma fondurilor de investiţii, eventual cu precizarea ponderilor resurselor umane şi materiale.
e. – Termenele încorporate în strategie se referă, de regulă, la: data declanşării aplicării strategiei, termenele intermediare ce marchează încheierea unor evoluţii semnificative în realizarea obiectivelor stabilite, termenul final al implementării strategiei.
 
O strategie de inovare trebuie să reprezinte o gândire sistemică, globală şi coerentă care, ţinând cont de particularităţile fiecărui obiectiv stabilit, precum şi de experienţa acumulată în realizarea strategiilor anterioare, să asigure o armonizare a realizării obiectivelor şi sincronizarea termenelor stabilite.
 
2. Lansarea unui program de inovare
 
Responsabilitatea pentru organizarea şi menţinerea unei evidenţe stricte a tuturor acţiunilor pentru lansarea unui program de inovare revine conducerii unităţii economice, care trebuie să ia în consideraţie:
  • studiul pieţei,
  • identificarea oportunităţilor, o conceperea de noi creaţii, o studii de fezabilitate.
 
Pentru ca să apară idei creatoare nu este suficient ca un agent economic să utilizeze tehnici stimulatoare ale creativităţii, ci trebuie ca ideile novatoare să fie acceptate şi ca agentul să încurajeze în mod real activitatea inovatoare, creativă căpătând astfel o reputaţie de unitate inovatoare (Fig. 1.).
 
3. Se dezvolta propriul produs sau se cumpăra o licenţă?
Pentru a se lua o decizie în problema dezvoltării propriului produs sau al cumpărării unei licenţe este necesar să se poată răspunde la întrebarea:
  • Ce este mai economic şi mai eficient?
  • Să se cumpere experienţă tehnică şi prestigiu pe piaţă sau să se genereze această experienţă şi prestigiu pe piaţă prin forţe proprii?
Adoptarea unei asemenea hotărâri nu este un lucru simplu. Trebuie ca agentul economic să facă o analiză a capacităţilor proprii de inovare, precum şi ale partenerilor de piaţă.
De regulă, dezvoltarea unui nou produs prin eforturi de cercetare-dezvoltare proprii presupune la început cheltuieli mai mari dar deschide şi posibilitatea realizării unor încasări mai mari.
In schimb, procurarea unei licenţe, de regulă, presupune, la început, cheltuieli mai mici, dar va conduce şi la realizarea unor beneficii mai reduse.
 
 

 

Expert antreprenoriat

DIMA MIHAELA

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top