Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Oct 4, 2018

CRITERII DE EVALUARE A OPORTUNITĂŢILOR



 

 

CRITERII DE EVALUARE A OPORTUNITĂŢILOR

 

Pentru ca oportunităţile să devină afaceri viabile, ele trebuie să îndeplinească anumite criterii. Acestea pot fi uneori foarte personale, cum ar fi amplasarea strictă într-o zonă geografică prestabilită sau realizarea unui  produs specific.  Realitatea însă nu este de regulă aşa de simplă şi trebuie luate în considerare o serie de criterii generale de evaluare. Printre cele mai importante sunt: durata de viaţă, mărimea pieţei, protecţia faţă de concurenţi, investiţia cerută, gradul de risc.

 

a. Durata de viaţă.  Fiecare oportunitate are o durată de viaţă specifică ce depinde de natura afacerii respective. Prin acest criteriu se evaluează perioada de timp în care afacerea este profitabilă. Intervalul de timp în care o investiţie are un potenţial maxim de succes este denumit “fereastra oportunităţii”. Această fereastră se deschide şi închide în funcţie de condiţiile pieţei şi ale afacerii în sine. Ciclul de viaţă al produselor şi serviciilor cuprinde patru stadii: introducere, creştere, maturitate şi declin. În faza de introducere, fereastra este deschisă larg, întrucât concurenţa lipseşte sau este foarte redusă. Pe măsură ce produsele şi serviciile parcurg ciclul de viaţă, concurenţa creşte, cerinţele clienţilor se schimbă şi profitul scade, aşa încât fereastra oportunităţii nu mai este aşa larg deschisă. În mod optim, trebuie să se treacă prin fereastră atât timp cât ea este încă deschisă. Şi este destul de dificil să se stabilească momentul în care aceasta fereastră se va închide.

Analiza atentă a duratei de viaţă a oportunităţii şi a profitului estimat în diferitele sale faze poate oferi o imagine a potenţialului oportunităţii.

 

b. Mărimea pieţei. Un criteriu esenţial în evaluarea oportunităţilor îl reprezintă mărimea pieţei.  Acest lucru este important din două motive. În primul rând, piaţa unui produs trebuie să fie suficient de mare pentru a fi atractivă. În al doilea rând, mărimea pieţei poate influenţa nivelul investiţiilor cerut pentru exploatarea ei. De regulă, este de preferat o piaţă cât mai mare. Totuşi, uneori este preferabilă o piaţă mai mică, întrucât pieţele mari atrag concurenţii puternici, iar investiţiile necesare pot fi destul de mari. Prin concentrarea pe o nişă de piaţă specializată, o firmă nouă poate elimina cheltuielile ocazionate de distribuţia extensivă a produselor şi organizarea vânzărilor. Nişele de piaţă pot fi servite excelent de firmele noi, cu resurse limitate.

Un rol deosebit îl are şi distribuţia intensivă a produselor pe piaţă.  Un produs va avea succes dacă el are un volum ridicat de vânzări, realizat de un cerc de consumatori loiali.

 

c. Protecţia faţă de concurenţi. Pentru ca o idee de afaceri să devină o oportunitate viabilă ea trebuie protejată de concurenţă. Cel mai sigur mod îl constituie protejarea ideii prin patente, mărci de fabrică sau de comerţ. De multe ori este însă foarte dificil de asigurat protecţia faţă de concurenţi pe întreaga durată de viaţă a produsului. Produsele electronice, de exemplu, au mari dificultăţi în a recupera cheltuielile de cercetare-dezvoltare datorită rapidităţii cu care apar produse ale concurenţilor pe piaţă. Adesea, doar în câteva luni de la lansarea unui produs, concurenţii introduc produse similare pe piaţă.

 

d. Investiţia cerută. O oportunitate este mai viabilă dacă investiţia directă cerută nu este prea mare. În cele mai multe cazuri, o oportunitate costisitoare nu aduce recompense substanţiale întreprinzătorului iniţial. Finanţările succesive reduc participarea acestuia la un nivel care nu îi răsplăteşte efortul realizat şi riscul asumat.  O oportunitate costisitoare, deşi dezirabilă, poate deci deveni prohibitivă pentru întreprinzătorul care nu are suficient capital. În acest fel, multe idei de afaceri valoroase nu vor deveni afaceri de succes pentru că întreprinzătorul nu deţine nici măcar parţial capitalul necesar. Cei mai mulţi investitori doresc totuşi ca întreprinzătorii să se implice şi din punct de vedere financiar suficient de mult, ceea ce aceştia pur şi simplu nu îşi pot permite.

 

e. Gradul de risc. Deşi orice afacere presupune un anumit risc, acesta nu trebuie să fie prea mare. Gradul de risc al unei afaceri depinde de nivelul capitalului cerut, perioada de timp, gradul de noutate a produsului, gama de fabricaţie, alternativele de utilizare a produsului, gradul de imitare a acestuia. Dacă întreprinzătorul deţine o singură afacere, gradul de împrăştiere a riscului va fi redus. Întreprinzătorul, pe de altă parte, finanţând mai multe proiecte, îşi va suma un risc mai moderat.

 

f. Originalitatea. O afacere va avea cu atât mai mare succes cu cât este mai originală. Originalitatea poate varia foarte mult, de la o simplă adaptare la o idee cu totul nouă. O afacere originală se deosebeşte de alta mai puţin originală prin gradul de inovare cerut în faza iniţială. Această distincţie se bazează pe necesitatea introducerii unui nou procedeu tehnologic pentru realizarea produsului sau serviciului respectiv şi pe nevoia servirii a noi segmente de piaţă. Originalitatea este determinată de perioada de timp în care ideea rămâne unică. Ea se poate  realiza de cele mai multe ori prin diferenţierea produsului.  Preţul nu constituie o problemă atunci când produsul oferă avantaje superioare celor ale produselor concurenţilor, obţinute prin diferenţiere.

 

g. Câştiguri acceptabile. O oportunitate trebuie să asigure un câştig acceptabil, pentru a se justifica asumarea riscului antreprenorial. Desigur, termenul “acceptabil” este o noţiune relativă şi depinde de volumul capitalului investit, timpul necesar pentru recuperarea investiţiei, gradul de risc asumat şi alternativele existente.  Oportunităţile care presupun un capital substanţial, o durată mare de recuperare a investiţiilor şi un grad de risc ridicat nu vot putea fi luate în considerare, deşi ar putea aduce venituri considerabile în timp.

De asemenea, un câştig este considerat acceptabil numai dacă se ia în considerare şi costul de oportunitate, care variază de la o persoană la alta. Ceea ce poate fi considerat atractiv şi viabil pentru o persoană poate fi total nerealist pentru alta, datorită disponibilităţii altor alternative mai atractive.

 

(Sasu C. – Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003)

 

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top