Community. Intelligence. Development.

Proiecte incheiate

Sep 13, 2018

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI: FACTORI MICROECONOMICI



 

 

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI : FACTORI MICROECONOMICI

 

 

În afară de factorii macroeconomici care pot favoriza succesul sau eşecul în afaceri, există şi factori microeconomici, de natură subiectivă, asupra cărora întreprinzătorul poate acţiona. În continuare vom reda principalii factori microeconomice care dezvoltă sau inhibă antreprenoriatul.

 

a. Competenţa antreprenorială. În cele mai multe afaceri noi principala cauză a eşecului o reprezintă incompetenţa antreprenorială. Mulţi întreprinzători nu au pur şi simplu calităţile necesare derulării unei afaceri. Ei fac greşeli majore pe care un întreprinzător experimentat, bine pregătit le sesizează uşor şi le evită.

În mod ideal, întreprinzătorul potenţial trebuie să aibă deprinderi în domeniul producţiei, financiar, aprovizionare şi vânzări. Lipsa deprinderilor în aceste domenii critice poate duce la eşec.

Multe aspecte legate de incompetenţa antreprenorială pot fi atribuite faptului că implicarea în faceri pentru unele persoane este o situaţie neaşteptată. Aceste persoane sunt în afaceri fie că nu au o altă alternativă de muncă, fie că au fost îndemnate de cei apropiaţi să se implice în afaceri, deşi nu au calităţile şi tragerea de inimă necesare, fie ca le-a surâs norocul unei moşteniri care i-a luat pe nepregătite.

 

b. Controlul financiar. Pentru ca întreprinzătorul să aibă succes, el trebuie să instituie un control financiar adecvat şi aceasta pentru că marja erorilor este foarte redusă, în special în faza iniţială a afacerii. Sănătatea financiară a firmei este pândită de trei pericole: insuficienţa capitalului, o politică de credit necorespunzătoare şi investiţii exagerate în fonduri fixe.

 

c. Controlului stocurilor. Dintre toate responsabilităţile antreprenoriale, controlul stocurilor este cel mai neglijat. Aceasta poate duce la numulţumirea clienţilor şi în final pierderea clientelei. Întreprinzătorul nu numai că poate avea stocuri prea mari, dar şi structura acestora poate fi necorespunzătoare. Multe din articole pot fi domodate sau depreciate, ceea ce duce la diminuarea capitalului de lucru. Un control roguros al stocurilor evită acest lucru.

 

d. Planificarea. Schimbările rapide de pe piaţă impun elaborarea unor strategii adecvate. Planurile bine elaborate permit întreprinzătorului să obţină avantaje superioare din oportunităţile ce apar şi să prevină unele dificultăţi ce ar putea apare. Planificarea nu înseamnă pur şi simplu a gândi despre viitor.  Ea presupune stabilirea unor obiective şi determinarea metodelor de atingere a acestora. Omisiunea planului duce la o creştere necontrolată. Pe măsură ce firma se dezvoltă, cresc şi problemele în dificultate. Uneori întreprinzătorii încurajează creşterea rapidă, fără a fi capabili să o gestioneze. Fără planificare, gestiunea creşterii devine foarte dificilă, iar profiturile scad. Prin omisiunea planificării, întreprinzătorul îşi poate pune speranţe nejustificat de optimiste în afacere, ceea ce se poate transforma în iluzie.

 

e. Amplasarea. Pentru unele afaceri amplasarea este critică. Se afirmă chiar că cei trei factori de succes în afaceri sunt amplasarea, amplasarea şi … amplasarea. Adesea însă amplasarea este aleasă pur şi simplu pentru faptul că s-a găsit un loc disponibil, fără un studiu prealabil. Această eroare poate duce la pierderi considerabile în special în comerţul cu amănuntul. În amplasarea unei afaceri trebuie luaţi în considerare doi factori: costul amplasării şi volumul de vânzări aferent.

 

f. Activitatea de marketing. Vânzările reprezintă succesul oricărei afaceri. Din păcate, unii întreprinzători au falsa impresie că produsele sau serviciile se vând singure.  Ei nu agrează ideea că trebuie făcute eforturi pentru ca produsul sau serviciul să fie vândut. Adevărul este însă că puţine produse se vând singure. Un plan de marketing bine întocmit este esenţial pentru conştientizarea consumatorilor. Unii întreprinzători văd diminuarea vânzărilor mai degrabă ca un fenomen izolat decât ca o simptomă a unui efort de marketing insuficient. În asemenea situaţii, întreprinzătorul încearcă să stimuleze vânzările prin reducerea preţurilor, tactici de vânzări agresive, sau reclamă. Însă aceste măsuri nu vor avea eficienţă, dacă nu se găsesc soluţii specifice fiecărei probleme de marketing. Reducerea preţurilor nu poate înlocui amplasarea neadecvată, iar reclama nu va vinde un produs învechit.

 

g. Factorul uman. Salariaţii experimentaţi contribuie din plin la succesul afacerii. Mulţi întreprinzători însă au probleme serioase cu personalul.  Ei se plâng de calitatea lucrului prestat, absenteism, pauze lungi şi dese şi refuzul salariaţilor de a urma instrucţiunile. Salariaţii nemulţumiţi nu numai că pierd timpul şi risipesc resursele firmei, dar îndepărtează şi clienţii. Cercetările arată că aproximativ 70% din clienţi sunt pierduţi datorită serviciilor de slabă calitate şi indiferenţei salariaţilor. Cauza principală a acestor dificultăţi o constituie ignorarea personalului propriu. Un număr destul de ridicat de întreprinzători îşi consumă timpul cu problemele de producţie, vânzări şi cele financiare şi rezolvă problemele personalului în mod superficial. Întreprinzătorul nu va avea salariaţi loiali şi eficienţi dacă nu va acorda o atenţie specială angajării, instruirii şi îndrumării personalului.

 

h. Evidenţa financiar-contabilă. Deşi ţinerea defectuoasă a evidenţei financiar-contabile crează serioase dificultăţi întreprinzătorilor, introducerea unui sistem de contabilitate corespunzător este adesea trecută cu vederea. Chiar şi condiţiile în care un contabil cunoscător instituie un sistem finaciar-contabil eficient, întreprinzătorul trebuie să înţeleagă informaţiile financiare respective şi să fie capabil să le utilizeze în luarea deciziilor.

 

i. Atitudinea. Fără o atitudine corespunzătoare în afaceri, întreprinzătorul nu va avea succes. Succesul presupune un volum de muncă deosebit şi mari sacrificii. De asemenea, implicarea în prea multe activităţi care nu au legatură cu afacerea poate fi foarte dăunătoare. Un alt aspect deosebit de important îl constituie comportamentul etic. Cei care înşeală vor câştiga doar pe termen scurt şi nu de multe ori. Cheltuirea unor sume nejustificat de mari fie pe lucruri care satisfac doar orgoliul întreprinzătorului (mobila, maşină luxoasă etc.), fie pentru familie pot de asemenea ruina afacerea.

 

j. Frauda şi dezastrul. Multe firme suferă eşecuri datorita fraudei şi dezastrelor. Frauda se poate datora furturilor clienţilor, furturilor salariaţilor, spargerilor. Cea mai obişnuită formă de fraudă o reprezintă furturile clienţilor. Salariaţii pot fura din diferite motive: deprinderi costisitoare, lăcomie, tentaţie, prilej, ciudă pe întreprinzător, impresia că nu sunt plătiţi suficient. Spargerile reprezintă cel mai mare pericol pentru întreprinzători. Printr-o politică managerială şi de asigurare adecvată aceste fraude pot fi eliminate sau cel puţin diminuate. Dezastrele sunt evenimente naturale neprevăzute: inundaţii, furtuni puternice, grindină. Întreprinzătorul  poate evita efectul catastrofal al acestor evenimente asupra afacerii doar prin asigurarea bunurilor firmei.

 

(Nicolescu Ov., Nicolescu L. – Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe, Editura Economică, Bucureşti, 2005)

 

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Back to Top